Suntem în plin sezon de răceli și infecții, așa că această postare (precum și cea care va urma) se va referi la… antibiotic! – în același timp un bun prieten și un mare inamic!

Încă din primul an de viață, copiii sunt expuși la multipli factori microbieni (fie bacterii, virusuri sau fungi/ciuperci), care pot duce la infecții de mai mare sau mai mică amploare.

Înainte de orice doresc să transmit un mesaj mare importanță:

Aceste infecții sunt un mare aliat al sistemului imun al copilului, antrenându-l să devină tot mai puternic și mai adaptat!

Fără aceste infecții, copilul ar fi aproape complet lipsit de apărare pentru contactele infecțioase care vor urma!

Pentru că este o îngrijorare permanentă a părinților, să vorbim puțin

despre IMUNITATE.

Children with umbrella in the rain, portrait.

Sugarii dispun o imunitate înnăscută, formată din

• celule imunitare (celulele albe ale sîngelui, leucocitele, – diferențiate în celule care distrug microbii și celule care produc anticorpi, în urma contactului cu fragmente ale microbilor)

• anticorpi

• alte sisteme de protecție, foarte complexe și variate (ceea ce le face greu de investigat în practică) – sistemul complement, peroxidazele, interferonul și alte citokine etc.

Acest sistem imunitar este încă la fel de imatur ca și celelate funcții ale organismului copilului – trebuie să fie educat!

Această educație rezultă, ca la învățarea unei poezii, din repetiție! Repetarea contactului cu varii “necunoscuți” educă celulele de protecție să deosebească între adevărații “dușmani (agenți infecțioși) și “prieteni” sau chiar “membrii ai familiei”!

Prin aceasta vreau să spun că sistemul imun are scopul de a proteja integritatea organismului și a funcțiilor lui de orice i-ar putea cauza neplăceri. De aceea el este capabil într-un mod minunat de a recunoaște tot ce este complet străin și nociv de ceea ce este străin dar benefic (microorganismele care trăiesc pe suprafațele pielii și mucoaselor, alimente etc.).

Este necesar ca un copil să se nască cu un sistem imun flexibil, capabil să învețe atât apărarea cît și toleranța. Dacă ar fi deja foarte capabil să respingă vehement orice produs sau structură străine, dacă ar fi rigid,

• ar declanșa un proces de respingere la proteinele mamei, în perioada de gestație

• nu ar putea tolera nici măcar alimentele din intestin, după naștere

• nu ar putea tolera colonizarea cu bacterii și fungi pe mucoase (care sunt de 10 ori mai multe decât propriile noastre celule! – si fără de care nu am putea funcționa optim! – Organismul uman este probabil cea mai bună ilustrare a fenomenului de SIMBIOZĂ)

• nu ar fi capabil de perfecționare și adaptare.

Bazele unui sistem imun competent se pun, respectiv,

• în perioada prenatală, prin transferul transplacentar de anticorpi de la mamă – (de unde importanța ca mama să fie ea însăși purtătoarea unei multitudini de anticorpi antrenați împotriva cât mai multor boli)

• în timpul nașterii când, la trecerea prin canalul vaginal, mucoasele și pielea copilului se colonizează cu bacterii benefice

• în timpul alăptării, printr-un nou transfer de anticorpi și alți compuși antiinfecțioși și prin continuare colonizării.

Odată “pregătit ghiozdanul”, sistemul imun e gata “să plece la școală” – pe care o va urma toată viața dar în special în primii ani.

La fiecare contact cu un agent infecțios, diverșii “soldați” ai sistemului imun se activează, pornind atacul și, reamintindu-și agresiunile anterioare, scot din arsenal cele mai potrivite arme pentru inamicul de față. Această “imunitate cu memorie” este esențială pentru protecția de lungă durată – dar, ca să revenim la analogia cu poezia, necesită repetare!

Aceasta se petrece prin contactul repetat cu

• elementele (soare, frig, vânt, praf, natură în general)

• agenți infecțioși banali (virozele și infecțiile bacteriene uzuale – în principal bolile așa-numite “ale copilăriei”)

• stimularea constantă oferită de flora bacteriană saprofită (nedăunătoare) a corpului omenesc!

Lumea zilelor noastre a limitat această expunere, prin

• îndepărtarea de natură  (se descrie chiar un “sindrom al deprivării copilului de natură”!),

• evitarea contactelor infecțioase și vaccinările pe scară largă,

• distrugerea florei naturale prin excesul de antibiotice și produse antimicrobiene pentru casă (detergenți, produse de curățare, geluri antimicrobiene pentru mâini).

Folosesc acest prilej pentru a vorbi despre “teoria igienei” – care afirmă că diminuarea expunerii microbiene poate modifica modelarea sistemului imun în primii ani de viață, adică anii cruciali în formarea lui! Ceea ce duce, pe de o parte, la o fragilitate crescută la infecții banale, iar pe de alta, la scăderea toleranței la anumiți alergeni (factori din mediu care au potențialul de a declanșa alergii).

allergy-child

Și așa ajungem la ce face “copilul” nostru (sistemul imun) dacă este “lipsit de educație”: fie devine victima unui anturaj periculos, pe care nu știe să îl îndepărteze (factorii infecțioși cu adevărat patogeni), fie se răzvrătește împotriva adevăraților prieteni (factori benigni de mediu – polen, praf, păr de animale, alimente! – rezultă alergii) sau chiar a membrilor familiei (structuri ale propriului organism, rezultând boli autoimune)!

 

Toată această lungă pledoarie, care sper sincer să nu vă fi plictisit sau bulversat, are un singur scop: acela de a vă convinge că micile infecții ale copilăriei (răceli, gât roșu, enterocolite, boli eruptive) sunt “corpul profesoral” care creează un sistem imun competent, pluripotent, cu memorie bună și antrenată, dar în același timp tolerant cu mediul său – fie intern sau extern.

De aceea, dorința de a “stimula imunitatea copilului înainte de a intra la grădiniță” (acum vorbim despre copii noștri adevărați) este lăudabilă, de înțeles, dar din păcate greu de realizat – abia în colectivitate va trece prin adevăratele examene ale imunității care o vor stimula!

Firește, sunt lucruri pe care le putem face pentru a pregăti mai bine prezentarea la aceste examene – dar despre modalitățile NATURALE de a întări (NU stimula!) imunitatea copiilor vă voi vorbi într-o postare ulterioară.

În urmarea acestei postări vom vorbi despre infecții în general, și despre roșul în gât în particular.

Vă aștept și… să fiți sănătoși!

 

Bibliografie selectată

  • Hay fever, hygiene and household size. Stachan DP. BMJ. 1989;299:1259-1260.
  • The association of family size with atopy and atopic disease. Jarvis D et al. Clin Exp Allergy. 1997;27:240-245.
  • Give us today our daily germs. Rook GA. Immunol Today. 1998 Mar;19(3):113-6.

 

DISCLAIMER: Nu aș dori ca această postare să fie începutul unei discuții despre vaccinări Este o problemă încă controversată, eu însămi citesc în aceste zile articole și cărți legate de subiect și pentru moment nu mă consider suficient de bine pregătită pentru a aborda subiectul. Poate va urma…

12 Responses to Despre antibiotice și imunitate (I)
  1. Da, Ana sunt de acord cu tine, corpul nostru stie sa lupte si stie sa arate atunci cand este bolnav! Si eu, ca orice mama incerc sa le protejez pe fetele mele, dar nu fac imposibilul pentru asta, incercam sa avem o igiena normala, spalat pe maini, pe dinti, dar nu exageram cu asta, de fapt incercam sa nu exageram in nimic!!! Multumesc pentru acest articol, imi dau seama ca sunt in ordinul normalului si poate de aceea fetele mele sunt foarte rar bolnave, si rar sa treaca de 3 zile!
    O saptamana frumoasa si inspiratie multa!

  2. Parca ma simt mai putin stresata de faptul ca fikip roade talpa pantofilor lui patrick, de cate ori apuca… :))))

  3. Bună seara! Înțeleg că expunerea copilului la mediul înconjurător este o condiție a dezvoltării sistemului imunitar. Care sunt, totuși, limitele? Ar trebui, oare, să spălăm jucăriile sugarului? Să-i păstrăm tacâmurile într-un sertar special? Am, de asemenea, o întrebare care nu știu cât de relevantă este în contextul discuției despre imunitate: din lecturile mele am aflat că adaosul de iod în sarea alimentară poate produce dezechilibre hormonale. Este adevărat și, dacă da, care este soluția în condițiile în care 99% din sarea din comerț este iodată?

    • Da, trebuie păstrat un echilibru între o igienă corectă și un… exces de igienă, să zicem. Pielea și mucoasele copilului nu sunt un mediu steril, dimpotrivă, sunt dens populate cu bacterii benefice (și unele ne-dăunătoare). De aceea, nu trebuie să ne străduim să păstrăm sterile obiectele cu care vine sugarul și copilul în contact – doar curate! De aceea, după vârsta de 3 luni NU se mai recomandă sterilizarea biberoanelor și tetinelor, doar spălarea lor. Nu v-aș recomanda, de asemenea, să spălați jucăriile – decât atunci când devine în mod evident necesar :). Nici tacâmurile nu trebuie ținute separat, în afara situațiilor când există în familie persoane cu boli transmisibile serioase (de ex. tuberculoza).
      Recunosc că și eu am întâlnit mențiuni legate de excesul de iod – dar pentru moment comunitatea științifică se teme mai tare de deficit, decât de exces, care este – se afirmă – bine tolerat în majoritatea cazurilor. O cale de mijloc ar fi să folosiți sare fără iod în bucătărie (sarea pentru murături este neiodată), pentru că oricum va exista un aport de sare iodată din produsele cumpărate care conțin sare.

  4. Buna ziua si multumim pt informatii,sunt foarte utile.Am o fetita de aproape 1an jumatate care nu a avut prea mari probleme de sanatate pana acum insa deja a fost tratata de 2ori cu antibiotice:o data pe la 10luni si acum din nou.Mie deja mi-e teama ca voi avea un copil sensibil,nu inteleg de ce medicii recomanda cu atata usurinta Atb si profita de disperarea noastra,a parintilor,in fata bolilor.Ultima raceala a debutat cu ochi inlacrimati;stranut,mucisori si tuse incarcata.Febra in jurul valorii de 38.1 si totusi a primit antibiotic injectabil,2doze Ampicilina iar la domiciliu sa continuam cu Augmentin.Refuzasem initial tratamentul insa am fost numita “mama inconstienta si iresponsabila”.Am.ajuns sa imi fie groaza sa mai ajung la spital sau la orice alt medic pt ca m-am saturat sa aud raspicat:”ANTIBIOTIC”.Stiu ca de fapt nu se trateaza racelile ci simptomele insa cum sa procedam noi la debutul uneia?Cand ne dam seama daca e ceva serios sau o simpla viroza?Ma gandesc daca pana la varsta asta a fost asa,ce ne facem la intrarea in colectivitate cand racelile vor fi la ordinea zilei?Inca o data,va multumesc pt tot ce faceti!

    • În primul rând, aș dori să vin puțin în apărarea colegilor mei care recomandă antibiotice – am fost și eu în situația lor… Sunt multiple motive pentru care o fac (frică de o cauză mai gravă pe care doresc să o prevină, presupunerea că antibioticul este dorința părintelui, lipsă de timp etc.) dar nici unul nu este pentru a face rău. Pe de altă parte, părinții sunt un partener egal al procesului de vindecare al copilului deci trebuie să aibă un cuvânt de spus în alegerile care se fac. Mă întrebați ce să faceți în caz de răceală pentru a vă asigura că nu este ceva grav. Simplu: toate răcelile (strănut, muci, tuse, +/- febră) începeți prin a le trata simptomatic (tratăm simptomul ATUNCI CÂND devine supărător, nu de la prima apariție). Chiar dacă este și febră, chiar dacă este înaltă! Fiți cu ochii pe lista semnelor de alarmă – câtă vreme acestea nu apar și reușiți să hidratați copilul, vă puteți permite să stați acasă cu febră (chiar înaltă) până la 5 zile. Dacă după aceste 5 zile febra începe să devină tot mai rară și tot mai mică, e semn de vindecare. Dacă nu, atunci este momentul să cereți sfatul unui medic. Cât despre răcelile de colectivitate, acelea sunt în copleșitoarea lor majoritate viroze, deci NU necesită antibiotic. Dar – atenție! – orice semn de alarmă (chiar dacă nu este pe listă dar Dvs. vă produce anxietate) marchează momentul unei vizite la medic. Sper că v-am fost de ajutor și vă mai aștept!

  5. Cu siguranta mi-ati fost de mare ajutor,eu nu am.vrut sa par rautacioasa.Sunt doar o mama panicata si cred ca asta spune tot. :-) Va multumesc inca o data!

    • Vai, îmi cer scuze dacă am părut iritată!!! Nu am fost deloc :) ! Încercam doar să găsesc circumstanțe atenuante pentru colegii mei, pentru că am avut și eu o perioadă când mă simțeam mai liniștită când pacientul ieșea cu o rețetă de antibiotic pe ușă – “așa, să fie”… Eu vă mulțumesc dacă sfaturile de mai sus vă sunt de folos.

  6. Buna ziua

    Am un baietel de 2 ani care in luna ianuarie a acestui an a facut otita si a urmat un tratament cu antibiotic; otita a recidivat, iar in luna februarie a facut un alt tratament cu alt antbiotic ( la fiecare otita avea febra peste 39 si refuza sa manance, iar apa bea foarte putin; practic nu se hidrata)

    otita s a vndecat, dar acum, mai bne zis de 3 zile face iar febra peste 39, refuza mancarea sau sa se hidrateze corespunzator (pt a bea 2-3 gurite de lapte, apa…trebuiau insistente) ; am mers la medic si i-au prescris iar antibiotic pt infectie in gat

    Doresc sa mentionez ca merge la gradinita

    Noi locuim in Montreal (Canada) iar sistemul medical difera

    Nu se fac analize amanuntite, se prescriu direct antibiotice

    Imi puteti da un sfat pentru a-i creste imunitatea? Antibioticele distrug imunitatea? Ii dau si PRObiotic in acelasi timp cu antibiotic (cu 3-4 ore inante sau dupa administrarea antibiotiçului)

    Va multumesc!

    • Buna seara, din pacate antibioticele pot interfera cu multe procese din corpul nostru, in primul rand prin distrugerea florei. Deci e f bine ca dati probiotic dar e preferabil sa dati minim inca 2 saptamani dupa ce antibioticul s-a oprit.
      Iata ce altceva mai puteti face:
      Sa folositi alimente probiotice naturale (muraturi fermentate romanesti, sau mai exoticele sauerkraut, kimchi; iaurt, kefir).
      Sa administrati zinc si vitamina C si vitamina D pe tot parcursul iernii.
      Sa evitati – sau chiar sa retrageti total pentru o perioada de minim 1 luna lactatele, ar putea fi cauza susceptibilitatii lui la infectii.
      Intrati si la postarea despre fructe de soc – sunt printre cele mai bune imunostimulatoare naturale care exista, si cred ca acolo le puteti gasi mai usor la piata decat la noi.
      Dar trebuie sa spun ca nu stiu sigur daca toate acele antibiotice chiar au fost justificate… Poate ati putea cere sa i se faca macar analize din gat inainte de a se initia un antibiotic? Mai ales daca verificati criteriile Centor (le gasiti in postarea despre Gat rosu) si nu se potrivesc cu recomandarea de antibiotic…
      Mult succes si sanatate!

  7. Buna Ana,

    Fetita mea Petra (2 ani) a avut o perioada constanta de viroze, aproape lunar, desi nu e inca in colectivitate. Am citit undeva despre efectul benefic al probioticelor in procesul de preventie si am inceput sa ii dau Protectis cu vit.D si de atunci nu a mai racit deloc, Es ok sau e o stimulare artificiala a imunitatii? Ii pot da probiotice constant sau doar cand este cu adevarat cazul?
    Multumesc mult!

    • Da, probioticele sunt o foarte buna modalitate de tine sistemul imun in buna stare – fara sa se fie vorba de o stimulare “artificiala” ci de una foarte “naturala”! Asta pentru ca probioticele refac flora intestinala => aceasta este in stransa legatura cu sistemul imun intestinal (care reprezinta 70% din sistemul imun total al organismului) si il mentine in buna stare. Deci este o formula foarte buna pe care eu o recomadn cu caldura – vitamina D+vitamina C+probiotic – pe tot parcursul sezonului rece! Nu as alege neaparat Protectis, care are mai putine tulpini microbiene decat ne-am dorit (preferatele mele sunt Baby Jarrodophilus, Refflor, BioSun) dar la nevoie este bun si el.
      Multa sanatate!


[top]

Leave a Reply to mirela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *